↑ Grab this Headline Animator

Am adoptat un ong

Sub incidenta sloganlor “Adopta un ong” si “Femeia e ca s-o futi”, am adoptat, ei bine, asociatia femeilor din romania.

Asociatia s-a nascut in timpul revolutiei romane, cand o suma de femei de razboi, ajunse la capatul puterilor de tratamentrul la care erau supuse de revolutionari, au pus de un sindicat care sa le apere dreptul de a accepta sau nu sa-si desfaca picioarele. Cele 10 mii de membre, care presteaza in tara si peste hotare (Turcia si Italia mai ales) cotizeaza din banii obtinuti din greu prin miscari oscilatorii ale zonei lombare pentru ca suratele lor sa nu mai fie arestate si maltratate. Surse din interiorul asociatiei mi-au dezvaluit in exclusivitate ca promovarea pe linie ierarhica se face in functie de grosimea bataturilor din regiunea inghinala.

In esenta, activitatea membrelor motorii ale asociatiei este sa dea din buci, ceea ce le si dorim.

Revista misogina a blogurilor

Ce credeti? vi se pare o idee buna? comentarii la fitele lu andressa, la jalnicele lamentatii ale fetei aleia – o stiti cu totii -, descrierea unghiilor curtezanei, btw R.I.P.  blogului ei, si ce mai aveti voi chef.

Profit de ocazie sa-mi exprim regretele ca am lasat atata vreme-n parasire blogul asta. Nu merita.

Urare

De ziua lor, pentru toate femeile de pe lumea asta, si pentru toate femeile de pe lumea ailalta,

MUIE.

Hai sa zic si despre Andreea

În ziua aia, când ne-am plimbat prin pădure şi m-am plictisit, zice Andreea
- Ştii de ce-am făcut toate astea?
- Ţî.
- Pentru că te iubesc.
- Şi io mă iubesc.
Şi-a fugit.

Olga

Gata, hai să zic de Olga. Domle, femeie mai frumoasă ca Olga rar s-a mai văzut. E frumoasă din degetul mic de la picior

Ultima barfa

Cică Nicole a băgat nişte bani în despicătură. Nu ştiu dacă o să iasă fată mare din toată treaba asta.

Zicatoare

Au ăştia nişte concursuri de miss de te doare mâna.

Banalitati despre fomei

Femeia nu trebuie să aibă bani şi nici să fie măritată, că devine delăsătoare şi nu se mai îngrijeşte să fie frumoasă. Păi uită-te la franţuzoaicele-astea. Astea au ele cartes bleues burduşite şi câte una mai arată şi bine, da´ degeaba, domle, că se-mbracă ca dracu şi merg mai cocoşate ca mine şi-şi cară geanta aia că zici că-i nea Lambe factoru.

Amintire (curu ca gura)

Zici că eram în călduri pe vreme-aia, aşa alergam. Şi, logic, şcoala era undeva acolo. Dar mi s-a zis să mă duc la nu ştiu ce seminar, cu-o tipă bună, cică.
„Dacă-i bună, i-o trag”, mi-am zis. Şi-ncep să mi-o imaginez, şi io, cum nu prea am imaginaţie când e vorba de faţa femeilor (asta spune multe despre cum fut, sau nu spune nimic), îi dau faţa lu Winona Ryder (că-mi plăcea pe vremea aia); şi i-am făcut un corp că Praxitele m-ar fi urât de moarte. Şi m-am dus la seminaru ăsteia odată cu prima zăpadă. Îi scrisesem şi poezele, ca să mă ierte pentru absenţe. În ora aia cât am statla seminar am avut în faţa ochilor o fiinţă aproape perfectă, imaginea din dovleacu meu, şi mă uitam vrăjit la ea şi nu-mi trebuia nimic altceva. Mă gandeam „să vezi cum i-o trag ăsteia-n cur, să vezi cum o să mai necheze”, eram încântat.