În biblioteca Sorbonnii

Sunt în bibliotecă şi muista s-a aşezat la câteva locuri de mine ş-o freacă; menta adică. Asta sigur e catolică, că protestanţii nu stă şi leneveşte. Şi ca să termin odată cu muista asta, azi şi-a revelat adevărata natură: e grasă. Manmă, ce grasă e. Să ferească sfântu p-orcine d-aşa ceva.
Io am observat că multe femei care m-a iubit e grase. Cică astea grase-are o atracţie deosebită pentru genii, nu-ş fix de ce.
Uite ce spor are aia de când m-am aşezat aicişa. Vrea să mă impresioneze, şi-a pus cartea cu titlu spre mine ca să văd că-i o carte de Husserl.
Şi toţi să-ntreabă că cum pula lor lucrez io cu muzică, da ei cum draq lucrează-n vacarmu pă care-l face muista şi cu prietenele ei, de zici că-i turma de elefanţi a circului de stat din Zair. Crecă ăai numai elefanţi are la circu de stat.
Domle, asta cu Husserl a scris o grămadă de când am venit. Şi mai trage şi

 linii, proasta. Na, că pleacă, ş-abea acuma-mi dau seama că loase de la dsepozit numai o broşură, restu era de la raftu liber şi de la ea de-acasă.
Gata, hai să mă-ntorc la Voltaire. Da ce, ţi-ai găsit? Că iar a vnit filosoafa şi muista mi-a dat un cur în spate de-am zis că dacă mă ridic la ea îi sparg dinţii.
Gata, dă-le-n pula mea, m-apuc de lucru.
…
Yupiiiiiiii, ce de-am mai lucrat. A plecatat şi muista, biblioteca a putut să să liniştească. Da nu pentru mult, c-acuma se-nchide. Filosoafa oftează şi copiază de zor dintr-o carte. Hai că pleacă şi asta. Domle, io nu-nţeleg. A băgat cartea din care copia iîn fundu sacului. Păi dacă-i a ei, de ce draq nu copiază acasă? Vine-aicişa şi ocupă un loc de pomană şi poate c-afară-i un copil care plânge că n-are unde citi. Nu-i drept, să mor io dacă-i drept.

Va urma.