Am adoptat un ong

Sub incidenta sloganlor “Adopta un ong” si “Femeia e ca s-o futi”, am adoptat, ei bine, asociatia femeilor din romania.

Asociatia s-a nascut in timpul revolutiei romane, cand o suma de femei de razboi, ajunse la capatul puterilor de tratamentrul la care erau supuse de revolutionari, au pus de un sindicat care sa le apere dreptul de a accepta sau nu sa-si desfaca picioarele. Cele 10 mii de membre, care presteaza in tara si peste hotare (Turcia si Italia mai ales) cotizeaza din banii obtinuti din greu prin miscari oscilatorii ale zonei lombare pentru ca suratele lor sa nu mai fie arestate si maltratate. Surse din interiorul asociatiei mi-au dezvaluit in exclusivitate ca promovarea pe linie ierarhica se face in functie de grosimea bataturilor din regiunea inghinala.

In esenta, activitatea membrelor motorii ale asociatiei este sa dea din buci, ceea ce le si dorim.

Banalitati despre fomei

Femeia nu trebuie să aibă bani şi nici să fie măritată, că devine delăsătoare şi nu se mai îngrijeşte să fie frumoasă. Păi uită-te la franţuzoaicele-astea. Astea au ele cartes bleues burduşite şi câte una mai arată şi bine, da´ degeaba, domle, că se-mbracă ca dracu şi merg mai cocoşate ca mine şi-şi cară geanta aia că zici că-i nea Lambe factoru.