În biblioteca Sorbonnii

Sunt în bibliotecă şi muista s-a aşezat la câteva locuri de mine ş-o freacă; menta adică. Asta sigur e catolică, că protestanţii nu stă şi leneveşte. Şi ca să termin odată cu muista asta, azi şi-a revelat adevărata natură: e grasă. Manmă, ce grasă e. Să ferească sfântu p-orcine d-aşa ceva.
Io am observat că multe femei care m-a iubit e grase. Cică astea grase-are o atracţie deosebită pentru genii, nu-ş fix de ce.
Uite ce spor are aia de când m-am aşezat aicişa. Vrea să mă impresioneze, şi-a pus cartea cu titlu spre mine ca să văd că-i o carte de Husserl.
Şi toţi să-ntreabă că cum pula lor lucrez io cu muzică, da ei cum draq lucrează-n vacarmu pă care-l face muista şi cu prietenele ei, de zici că-i turma de elefanţi a circului de stat din Zair. Crecă ăai numai elefanţi are la circu de stat.
Domle, asta cu Husserl a scris o grămadă de când am venit. Şi mai trage şi