Amintire (curu ca gura)

Zici că eram în călduri pe vreme-aia, aşa alergam. Şi, logic, şcoala era undeva acolo. Dar mi s-a zis să mă duc la nu ştiu ce seminar, cu-o tipă bună, cică.
„Dacă-i bună, i-o trag”, mi-am zis. Şi-ncep să mi-o imaginez, şi io, cum nu prea am imaginaţie când e vorba de faţa femeilor (asta spune multe despre cum fut, sau nu spune nimic), îi dau faţa lu Winona Ryder (că-mi plăcea pe vremea aia); şi i-am făcut un corp că Praxitele m-ar fi urât de moarte. Şi m-am dus la seminaru ăsteia odată cu prima zăpadă. Îi scrisesem şi poezele, ca să mă ierte pentru absenţe. În ora aia cât am statla seminar am avut în faţa ochilor o fiinţă aproape perfectă, imaginea din dovleacu meu, şi mă uitam vrăjit la ea şi nu-mi trebuia nimic altceva. Mă gandeam „să vezi cum i-o trag ăsteia-n cur, să vezi cum o să mai necheze”, eram încântat.

Na, muisto

Na, muisto, sa te mai legi e copii pe strada si